Jaime Urrutia

Wikipedia, Entziklopedia askea
Jaime Urrutia

Bizitza
JaiotzaMadril1958ko ekainaren 21a (65 urte)
Herrialdea Espainia
Hezkuntza
HeziketaMadrilgo Complutense Unibertsitatea
Hizkuntzakgaztelania
Jarduerak
Jarduerakmusikaria eta musikagilea
Musika instrumentuagitarra

jaimeurrutia.com
IMDB: nm1516856 Musicbrainz: fce05c7c-af64-4a28-b8e3-da0a5e9c5839 Songkick: 380270 Discogs: 1346389 Edit the value on Wikidata

Jaime Urrutia (Madril, 1958ko ekainaren 21a) La movida madrileña mugimenduko musikagile, gitarrajole eta abeslaria da.

Ejecutivos Agresivos taldean hasi zen musika munduan. 1981-1999 bitartean, Ferni Presas eta Edi Clavorekin batera, Gabinete Caligari osatu zuen. Taldeak arrakasta handia lortu zuen Cuatro rosas (1984), Al Calor del Amor en un Bar (1986), Camino Soria (1987) eta Privado (1987) diskoekin[1]. Subid la Música albumaren porrotaren ostean, taldea desegin zen, eta Jaimek bakarlari ibilbidea hasi zuen[2].

Diskografia[aldatu | aldatu iturburu kodea]

Gabinete Caligarirekin[aldatu | aldatu iturburu kodea]

  • Parálisis Permanente/Gabinete Caligari (Tic Tac, 1982/Tres Cipreses, 1983). Split EP.
  • Olor a carne quemada / ¿Cómo perdimos Berlín? (Tres Cipreses, 1982). 7".
  • Obediencia (Tres Cipreses), 1982). EP.
  • Que Dios Reparta Suerte (Discos Radiactivos Organizados/Tres Cipreses, 1983)
  • Cuatro Rosas (Discos Radiactivos Organizados/Tres Cipreses, 1985). Mini LP.
  • Al Calor del Amor en un Bar (Discos Radiactivos Organizados|/Tres Cipreses, 1986)
  • Camino Soria (EMI, 1987)
  • Privado (EMI, 1989)
  • Cien Mil Vueltas (EMI, 1991)
  • Gabinetissimo (Mercury Records, 1995)
  • ¡Subid la Música! (Get, 1998)

Bakarrik[aldatu | aldatu iturburu kodea]

  • Patente de Corso 2002
  • El Muchacho Eléctrico 2005
  • Jaime Urrutia en Joy 2007
  • Lo Que No Está Escrito 2010

Ikus gainera[aldatu | aldatu iturburu kodea]

Erreferentziak[aldatu | aldatu iturburu kodea]

  1. Gabinete Caligari Lafonoteca.net
  2. Jaime Urrutia Lafonoteca.net