Maria Rodés

Wikipedia, Entziklopedia askea
Maria Rodés
Bizitza
JaiotzaBartzelona1986ko maiatzaren 20a (37 urte)
Herrialdea Katalunia
Hezkuntza
Hizkuntzakgaztelania
katalana
Jarduerak
Jarduerakmusikagilea eta musikaria

IMDB: nm3951927 Facebook: mariarodes Twitter: mariarodes MySpace: mariarodes Bandcamp: mariarodes Spotify: 2uCphK8yRHj9DHJmmE5Isf Musicbrainz: 9ee8ee7a-69aa-41c7-b477-80db98d66ab5 Songkick: 3010121 Discogs: 2168735 Edit the value on Wikidata

Maria Rodés (Bartzelona, 1986ko maiatzaren 20a) musikari eta idazle kataluniarra da. Kantautore estiloa eta esperimentazioa nahasten ditu.

Lan ugari argitaratu ditu bere izenarekin bai eta Oníric izenarekin beste bat.

Gainera, hainbat musikarirekin ere kolaboratu du: Nacho Vegas, Refree, Anímic, Jorge Drexler, Espaldamaceta, Coque Malla edo José Domingo. Zenbait omenladi lanetan ere parte hartu du konpositore gisa:Ojos de mil años Miguel Hernándezi omenezkoa eta Cançons de la veritat oculta Pere Caldersi omenes.

2016an, bere arbasoa zen Lluís Rodés astronomoari buruzko ikerketarekin Puig-Porret saria irabazi zuen eta, horri esker, Eclíptica albuma eta espektakulu eszenikoa egin ahal izan zuen 2018an.

Diskografia[aldatu | aldatu iturburu kodea]

Estudioko albumak[aldatu | aldatu iturburu kodea]

  • Sin Técnica (Cydonia, 2009), Andy Poole gitarra jolearekin Oníric taldea osatuz.
  • Una forma de hablar (BCore, 2010)
  • Sueño Triangular (BCore, 2012)
  • Maria canta copla (Chesapik, 2014)
  • Eclíptica (Satélite K, 2018)
  • Lilith (Satélite K, 2020)

EP[aldatu | aldatu iturburu kodea]

  • Creo que no soy yo (Chesapik, 2016)

Kolaborazioak[aldatu | aldatu iturburu kodea]

Argitaratu gabeko kantuak eta bildumentakoak[aldatu | aldatu iturburu kodea]

  • El més valent del món (minimúsica Vol. 4 - La educación)
  • La toupie (Tants caps, tants joguets - Orquesta Fireluche)
  • El sortós lladre, con Refree (Tradicionarius 2011)
  • Bona nit, de Els Pets (Perversions)

Zinea[aldatu | aldatu iturburu kodea]

  • Villaviciosa de al lado (Nacho G. Velilla, 2016) jatorrizko soinu banda.
  • No culpes al karma de lo que te pasa por gilipollas (Maria Ripoll, 2016) jatorrizko soinu banda.
  • Un país extraño (Laura Ponsa, 2018) zuzenean jotzen.

Literatura[aldatu | aldatu iturburu kodea]

  • RODES, Maria (2015): Duermevela Bartzelona:Alpha Decay.

Bideoklipak[aldatu | aldatu iturburu kodea]

  • Busy (2008)
  • Lies (2009)
  • Una forma de hablar (2010)
  • Lo que hay que oir (2010)
  • Desorden (2010)
  • Mirall (2012)
  • Haz lo que te dé la gana (2012)
  • Cae lo que fuego fue (2013)
  • Fui a buscar al Sol (2018)

Bibliografia[aldatu | aldatu iturburu kodea]

Kanpo estekak[aldatu | aldatu iturburu kodea]