1989ko 1 Formulako denboraldia

Wikipedia, Entziklopedia askea

Palmaresa[aldatu | aldatu iturburu kodea]

Gidari txapelduna: Alain Prost McLaren-Honda taldearekin

Talde txapelduna: McLaren-Honda Prost eta Senna gidariekin


Denboraldiko podiumak[aldatu | aldatu iturburu kodea]

Noiz Sari Nagusia Irabazlea Bigarrena Hirugarrena
martxoak 26 Brasil Nigel Mansell Alain Prost Mauricio Gugelmin
apirilak 23 San Marino Ayrton Senna Alain Prost Alessandro Nannini
maiatzak 7 Monako Ayrton Senna Alain Prost Stefano Modena
maiatzak 28 Mexiko Ayrton Senna Riccardo Patrese Michele Alboreto
ekainak 4 Estatu B. Alain Prost Riccardo Patrese Eddie Cheever
ekainak 18 Kanada Thierry Boutsen Riccardo Patrese Andrea de Cesaris
uztailak 9 Frantzia Alain Prost Nigel Mansell Riccardo Patrese
uztailak 16 Britania H. Alain Prost Nigel Mansell Alessandro Nannini
uztailak 30 Alemania Ayrton Senna Alain Prost Nigel Mansell
agorrilak 13 Hungaria Nigel Mansell Ayrton Senna Thierry Boutsen
agorrilak 27 Belgika Ayrton Senna Alain Prost Nigel Mansell
irailak 10 Italia Alain Prost Gerhard Berger Thierry Boutsen
irailak 24 Portugal Gerhard Berger Alain Prost Stefan Johansson
urriak 1 Espainia Ayrton Senna Gerhard Berger Alain Prost
urriak 22 Japonia Alessandro Nannini Riccardo Patrese Thierry Boutsen
azaroak 5 Australia Thierry Boutsen Alessandro Nannini Riccardo Patrese
Munduko txapelketa 1989 Alain Prost Ayrton Senna Riccardo Patrese

Gidarien sailkapena[aldatu | aldatu iturburu kodea]

  • 1.a - 76 puntu - Alain Prost
  • 2.a - 60 puntu - Ayrton Senna
  • 3.a - 40 puntu - Riccardo Patrese
  • 4.a - 38 puntu - Nigel Mansell
  • 5.a - 37 puntu - Thierry Boutsen
  • 6.a - 32 puntu - Alessandro Nannini
  • 7.a - 21 puntu - Gerhard Berger
  • 8.a - 12 puntu - Nelson Piquet
  • 9.a - 8 puntu - Jean Alesi
  • 10.a - 7 puntu - Derek Warwick
  • 11.a - 6 puntu - Michele Alboreto
  • 12.a - 6 puntu - Eddie Cheever
  • 13.a - 6 puntu - Stefan Johansson
  • 14.a - 5 puntu - Johnny Herbert
  • 15.a - 5 puntu - Pierluigi Martini
  • 16.a - 4 puntu - Mauricio Gugelmin
  • 17.a - 4 puntu - Stefano Modena
  • 18.a - 4 puntu - Andrea de Cesaris
  • 19.a - 4 puntu - Alex Caffi
  • 20.a - 4 puntu - Martin Brudle
  • 21.a - 3 puntu - Christian Danner
  • 22.a - 3 puntu - Satoru Nakajima
  • 23.a - 2 puntu - René Arnoux
  • 24.a - 2 puntu - Emmanuele Pirro
  • 25.a - 2 puntu - Jonathan Palmer
  • 26.a - 1 puntu - Gabriele Tarquini
  • 27.a - 1 puntu - Olivier Grouillard
  • 28.a - 1 puntu - Luis Perez-Sala
  • 29.a - 1 puntu - Philippe Alliot

Taldeen sailkapena[aldatu | aldatu iturburu kodea]

  • 1.a - 141 puntu - McLaren-Honda (Prost eta Senna)
  • 2.a - 77 puntu - Williams-Renault (Patrese eta Boutsen)
  • 2.a - 59 puntu - Ferrari (Mansell et Berger)
  • 4.a - 39 puntu - Benetton-Ford (Nannini, Herbert eta Pirro)
  • 5.a - 23 puntu - Tyrrell-Ford (Alesi, Alboreto eta Palmer)
  • 6.a - 23 puntu - Lotus-Judd (Piquet eta Nakajima)
  • 7.a - 13 puntu - Arrows-Ford (Warwick eta Cheever)
  • 8.a - 8 puntu - Dallara-Ford (De Cesaris eta Caffi)
  • 9.a - 8 puntu - Brabham-Judd (Modena eta Brundle)
  • 10.a - 6 puntu - Onyx-Ford (Johansson)
  • 11.a - 6 puntu - Minardi-Ford (Martini eta Perez-Sala)
  • 12.a - 4 puntu - March-Judd (Gugelmin)
  • 13.a - 3 puntu - Rial-Ford (Danner)
  • 14.a - 3 puntu - Ligier-Ford (Arnoux eta Grouillard)
  • 15.a - 1 puntu - AGS-Ford (Tarquini)
  • 16.a - 1 puntu - Lola-Lamborghini (Alliot)



Kanpo estekak[aldatu | aldatu iturburu kodea]


Kirola Artikulu hau Kirolari buruzko zirriborroa da. Wikipedia lagun dezakezu edukia osatuz.