Aliina
Itxura
| Aliina | |
|---|---|
| Formula kimikoa | C6H11NO3S |
| SMILES kanonikoa | 2D eredua |
| SMILES isomerikoa | C=CC[S@](=O)C[C@@H](C(=O)O)N |
| MolView | 3D eredua |
| Mota | (±)-L-alliin (en) |
| Estereoisomeroa | [[(2R)-2-amino-3-[(R)-prop-2-enylsulfinyl]propanoic acid|(2R)-2-amino-3-[(R)-prop-2-enylsulfinyl]propanoic acid]] (en) |
| Masa molekularra | 177,045964212 Da |
| Arriskuak | |
| NFPA 704 | |
| Identifikatzaileak | |
| InChlKey | XUHLIQGRKRUKPH-DYEAUMGKSA-N |
| CAS zenbakia | 556-27-4 |
| ChemSpider | 7850537 |
| PubChem | 9576089 eta 51380903 |
| Gmelin | 2596 eta 132987 |
| EC zenbakia | 209-118-9 |
| ECHA | 100.008.291 |
| UNII | 7I4L2D0E9G |
Aliina organosufre-konposatua da C6H11NO3S formula duena eta sulfoxidoen familiakoa. Solido kristalino zuria da 163-165 C-tan urtzen dena. Zisteina aminoazidoaren deribatua da[1].
Baratxuri freskoaren osagarrietako bat da. Hortaz baratxuria mozten denean, aliinasa entzimak allina alizina bihurtzen du zeina berakatz freskoaren usainaren erantzulea den.
Sintesia
[aldatu | aldatu iturburu kodea]Aliinaren sintesi kimikoa L-zisteinatik abiatzen da. 3-bromopropenoarekin tratatuz desoxialiina eratzen da eta hau hidrogeno peroxidoz tratatzean aliinaren bi diastereoisomero lortzen dira[2].
Erreferentziak
[aldatu | aldatu iturburu kodea]- ↑ (Ingelesez) Iberl, Bernhard; Winkler, Georg; Müller, Bernd; Knobloch, Karl. (1990-06). «Quantitative Determination of Allicin and Alliin from Garlic by HPLC*» Planta Medica 56 (03): 320–326. doi:. ISSN 0032-0943. (kontsulta data: 2022-11-10).
- ↑ Advances in enzymology and related subjects of biochemistry. Volume XI. Interscience/Wiley 1951 ISBN 978-0-470-12333-1. PMC 777630017. (kontsulta data: 2022-11-10).