Françoise Adnet

Wikipedia, Entziklopedia askea
Françoise Adnet
Bizitza
JaiotzaParisko 18. barrutia1924ko ekainaren 30a
Herrialdea Frantzia
HeriotzaParisko 16. barrutia2014ko martxoaren 9a (89 urte)
Familia
AitaJacques Adnet
Hezkuntza
Hizkuntzakfrantsesa
Jarduerak
Jarduerakmargolaria eta piano-jotzailea
Izengoitia(k)Adnet, Francoise
francoise-adnet.com

Françoise Adnet (Paris, 1924ko ekainaren 30a - ibidem, 2014ko martxoaren 9a) margolari frantsesa zen.

Biografia[aldatu | aldatu iturburu kodea]

Françoise Adnet (Jacques Adnet dekoratzailearen alaba) Montmartren jaio zen, 1924an, artisten ingurune batean, eta haurtzarotik musikaren, arteen eta literaturaren zale izan zen.

Jean-Robert Delahautek hala idatzi zuen Adnetez: “Bi maitagarri hurbildu ziren Françoise Adnet txikiaren sehaskara. Batek, zurbila eta ederra, musikaren dohaina pausatu zuen bere oinetan; besteak, irribarretsua eta muxugorria, xuxurlatu zion: 'Pintore izango zara'."[1]

Hamabi urte zituela, lehen piano-emanaldia egin zuen Berlinen. Marguerite Long eta Alfred Cortot izan zituen piano-irakasle, hurrenez hurren. Europako eszenatoki askotara eraman zuen haren piano-jole karrerak, baina bere benetako pasioak marrazkia eta pintura ziren, lau urte zituenetik bere kabuz ikasi zituenak. Jakinik, zaila ezezik, ia ezinezkoa zela, bi karrera aurrera eramatea, 1951n, Max Fourny arte-editorearekin ezkondu ondoren, Françoise Adnet-ek behin betiko utzi zuen pianoa, marrazketan eta pinturan aritzeko osoki.

Francis Gruber lagunak eragin handia zuen harengan, baita Bernard Buffet eta Jean Jansemengan ere. Erreakzio figuratiboaren pintoreetako bat zen, abstrakzioaren aurkakoak zirenak, eta Bernard Buffet, Jansem edo Michel de Gallard biltzen dituen mugimendu “miserabilistaren” parte ziren.

Françoise Adnet beti liluratu zuten orainak, uneak, eta horrek bere garaiko benetako lekuko egin zuen. Hala, paisaiak, izadi hilak, Parisko teilatuak, eguneroko objektuak, eta, jakina, gizakiak, haien begi handiek gure arimaren sakoneneraino irakurtzen dutela baitirudi, hark margotzen dituenak beren garaiko benetako isla dira.

Marcel Landowskik hau esan zuen Françoise Adneti buruz: “Bere artea denboratik kanpo dago, modatik kanpo, bihotzarena da – handia den bakarra da".[2]

Erakusketa berezi asko eskaini izan zaizkio, bai Frantzian bai atzerrian, bereziki Belgikan, Suitzan, Kanadan, Estatu Batuetan edo Japonian. Besteak beste, Jacqueline Auriol, Liliane Bettencourt eta Merle Oberonen erretratuak egin zituen. Françoise Adnetek tapizeriako kartoiak, antzerki-dekorazioak, liburuen ilustrazioak eta “Ferdinand de Lesseps” ontziaren kaperaren dekorazioa ere egin zituen.

Erakusketak[aldatu | aldatu iturburu kodea]

Françoise Adneten lan asko erakutsi izan dira atzerriko hiri handietan, hala nola New York, Palm Beach, Toronto, Venezia, Chicago, Caracas, Mexiko, Geneva, Brusela, Osaka eta Tunisia.

  • 1942-1948: Salon des Moins de trente ans, Paris
  • 1951: 28 jeunes femmes par 28 jeunes peintres, Galerie Drouant David, Paris
  • 1953: Palais Grassi, Venise
  • 1954: Salon de la Jeune Peinture, Hommage à Grüber, Musée d'art moderne de la ville de Paris
  • 1955: Musée Canrini, Marseille. Galerie Isy Brachot, Bruxelles. Galerie Wally Findlay, New York.
  • 1956: Galerie Monique de Groote, galerie Isy Brachor, Bruxelles. Salon des peintres témoins de leur temps, Paris. La Réhabilitation du portrait, Paris. Salon de la Nationale des Beaux-arts, Paris. Salon de mai, Musée d'art moderne de la ville de Paris
  • 1957: Biennale de Menton. Salon des Tuileries, Nice. "Sélection de l'École de Paris", Amiens. "Paysages de France", Musée des Beaux-Arts, Nancy, "Les oiseaux et les fleurs", Galerie St. Placide, Paris.
  • 1958: Biennale de Bruges. Salon de La Jeune Peinture. Musée d'art moderne de la ville de Paris. Salon des Peintres témoins de leur temps, Paris. Les Parisiennes, Musée Galliera, Paris. L'Amour, Galerie Herbinet, Paris. Galerie Dresdnère, Montréal, Toronto.
  • 1959: Galerie Wally Findlay, Chicago, Palm Beach. Galerie Espace Vendôme, Paris. Galerie Georges Charles Recio, Paris, L'École de Paris, "L'Ecole de Paris", Musée des beaux-arts de Caracas. "Le pétrole vu par 100 peintres", Musée Galliera, Paris, œuvre présentée: Le vieux bidon.
  • 1960: Circula Ring Library of Painting, New York
  • 1961: Galerie David et Garnier, Paris.
  • 1961-1965: Galerie Reichenbach, Paris.
  • 1962: Galerie Dresdnere, Toronto. Erakusketa Mexikon
  • 1963: Galerie Reichenbach, Paris.
  • 1964: Salon des peintres témoins de leur temps, Musée Galliera, Paris. Galerie Dresdnère, Montréal, Toronto.
  • 1965: Galerie Wally Findlay, New York
  • 1967: Salon des Terres Latines, Paris
  • 1968: Galerie Isy Brachot, Knokke-le-Zoute et Bruxelles. Galerie Monique de Grotte, Bruxelles. Salon des Peintres témoins de leur temps, Paris
  • 1969: Galerie Dresdnère, Montréal, Toronto.
  • 1970: Galerie Blaser, Geneva
  • 1972: Galerie Isy Brachot, Bruxelles. Galerie Monique de Grotte, Bruxelles.
  • 1973: Galerie Wally Findlay, New-York. Galerie Rombaldi, Paris. Galerie Daimaru, Osaka
  • 1975: Galerie Guigné, Paris.
  • 1975-1979: Françoise Adnet et Michel Messager, Fontaine¬bleau. Centre culturel Thibaut de Champagne, Troyes. La semaine française en Tunisie, Tunis. Salon de la Nouvelle Ile-de-France, Fontainebleau
  • 1980: Art figuratif, Galerie Serge Recio, Paris
  • 1981: Biennale internationale du Gemmail d'art sacré, Lourdes. Galerie des Quais, Troyes. Ancien hospice, Châtillon-Coligny
  • 1982: Galerie Guigné, Paris. Salon de la Société artistique de l'Aube, Troyes.
  • 1983-1984: Clermont-Ferrand, Tunis. 1985: Galerie Jean Jury, Clermont-Ferrand
  • 1986: Exposition au Musée Roybet-Fould, Courbevoie
  • 1987-1998: Galerie Denise Valtat, Paris
  • 1991: Fondation Taylor, Paris.
  • 1992: Salon Violet, Paris
  • 1993: Salon des beaux-arts, Garches
  • 1994: Salon de printemps, Plaisir Grignon
  • 1995: Salon d'Angers, Angers. Galerie Denise Valtat, Paris.
  • 1996: Galerie Saint-Paul, Lyon. Fondation Taylor, Paris
  • 1997: Rétrospective 50 ans de peinture, Loudun. Musée des beaux-arts, Montbard
  • 1998-1999: "De l'obscurité jaillit la lumière", Espace Françoise Adnet, Musée de Vicq (78)
  • 2000: "Art Transit International", Tokyo.
  • 2001- 2006: Galerie Daniel Besseiche, Paris. Galerie Patrick Gutknecht, Geneva. Galerie du Vieux Douai, Douai
  • 2006: "Françoise Adnet, Splendeur du misérabilisme" Exposition Hommage et Rétrospective, Albi.

Goraipamen nagusiak[aldatu | aldatu iturburu kodea]

  • Grand prix de la biennale de Bruges
  • Médaille d'argent de la Ville de Paris
  • Prix du Gemmail d'art sacré
  • Premier Prix Eural de dessin
  • Prix Europe de peinture contemporaine
  • Grand prix de peinture des artistes français
  • Prix Sandoz, Fondation Taylor, Paris

Lanak[aldatu | aldatu iturburu kodea]

Dekorazioa
  • Ferdinand de Lesseps bidaiari-ontzia (1951)
  • Antzerkia
Tapizeria-kartoiak
Liburuen ilustrazioak
  • Bonjour tristesse, Françoise Sagan
  • La grive, Henri Troyat
  • Tendre Élisabeth, Henri Troyat
  • L’Éxilée, Pearl Buck
  • Grand hôtel, Vicky Baum
  • Les Caves du Vatican, André Gide
  • Les Amours de Psyché, La Fontaine
  • La Maison de papier, Françoise Mallet Joris
  • Lève-toi et marche, Hervé Bazin
  • L’Histoire de France par les chansons

Museografia[aldatu | aldatu iturburu kodea]

  • Parisko arte modernoaren museoa
  • Cantini museoa, Marseille
  • Bostongo museoa
  • Houstongo museoa

Bestelakoak[aldatu | aldatu iturburu kodea]

Max Fourny senarrarekin, Vicq-en (Yvelines) naif artearen museo bat sortu zuen. Orduz geroztik, museo hau naif artearen lau museoetako bat da Frantzian.

Erreferentziak[aldatu | aldatu iturburu kodea]

  1. J.-R. Delahaut. (mars 1969). «Françoise Adnet» Terre d'Europe.
  2. Marcel Landowski. (25 février 1979). «Itinéraire de Françoise Adnet : exposition des œuvres de Françoise Adnet» Catalogue d'exposition, Centre culturel Thibaud de Champagne, Troyes..

Bibliografia[aldatu | aldatu iturburu kodea]

  • Françoise Adnet, par Louis Pauwels. Art et Industrie, 1975
  • La Réaction figurative. Atlan, 1990
  • L’École de Paris. Lydia Harambourg, 1993
  • Who’s Who, 2000
  • Bénézit, 1999
  • Panorama de l’art présent, Waldemar-Georges
  • L’Affiche d’art à Paris, Mustapha Chelbi
  • Le Dessein du trait, Françoise Adnet par mustapha Chelbi
  • Françoise Adnet, Splendeur du misérabilisme par Mustapha Chelbi, Éditions Finzi
  • Françoise Adnet, Symphonie poétique d'une vie par Gérard Alquier, Préface de Lydia Harambourg, Éditions Reflets des Arts, décembre 2007


Kanpo estekak[aldatu | aldatu iturburu kodea]