Azalilun iraunkor

Wikipedia, Entziklopedia askea
Azalilun iraunkorra
Sailkapen zientifikoa
ErreinuaFungi
KlaseaAgaricomycetes
OrdenaHymenochaetales
FamiliaHymenochaetaceae
GeneroaHymenochaete
Espeziea Hymenochaete rubiginosa
Lév., 1846

Azalilun iraunkorra (Hymenochaete rubiginosa) Hymenochaetaceae familiako onddo espeziea da.[1] Oso larrukara, ez da jateko modukoa.

Sinonimoak: Stereum mougeotii, Auricularia ferruginea.

Deskribapena[aldatu | aldatu iturburu kodea]

Karpoforoa: Efuso-erreflexua, larrukara, iraunkorra, inbrikatu samarra, goiko aldea proiektatua, hasieran belus itxurakoa ondoren glabroa, eremu zirkularrekin, arre-herdoil kolorekoa. Himenio leuna, gorri-gaztaina koloretik marroi-herdoil kolorera doana.

Haragia: Usain eta zapore fungikoak ditu.[2]

Etimologia: Hymenochaete terminoa grekotik dator, himenioa esan nahi duen "huménaios" hitzetik eta ilea, himenioa zurdeekin, esan nahi duen "chaete" hitzetik.

Jangarritasuna[aldatu | aldatu iturburu kodea]

Ez da jangarria.[3]

Nahasketa arriskua[aldatu | aldatu iturburu kodea]

Hymenochaete tabacina delakoarekin nahas daiteke, honek ertzak hori-urre kolorekoak ditu.

Oharra: Hymenochaete generoko espezieak, himenio leuna izaten dute, elementu esteril ugarirekin (setae), oinarri zabaldua duten horma lodiko arantza gisa eta KOH-rekin marroi-beltzaxka jartzen dira. Genero honetako espezie ohikoenak: Hymenochaete rubiginosa eta Hymenochaete tabacina.[4]

Sasoia eta lekua[aldatu | aldatu iturburu kodea]

Arrunta urte osoan, hostozabalen gainean.[5]

Banaketa eremua[aldatu | aldatu iturburu kodea]

Ipar Amerika, Kolonbia, Peru, Brasil, Europa, Errusia, Kaukasia, Taiwan, Kaxmir, Hego-ekialdeko Asia, Etiopia, Txina, Japonia, Australia, Zeelanda Berria.

Erreferentziak[aldatu | aldatu iturburu kodea]

  1. Euskal Herriko perretxiko eta onddoak, 2013, 2014, 2016, 2017, Fernando Pedro Pérez, Kultura Saila, Eusko Jaurlaritza  •   Bizkaiko Perretxiko eta Onddoak, A.D.E.V.E., 2012  •   Euskalnatura  •   Euskal Herriko Onddoak. 5 tomos, Luis García Bona, Kriselv, 1987  •   Catálogo micológico del País Vasco, Aeranzadi, 1973  •   Mendizalearen Hiztegia [mikologia], Ostadar Mendi Taldea.
  2. (Gaztelaniaz) Mendaza, Ramon, Diaz, Guillermo. (1987). Guia fotografica y descriptiva 800 especies a todo color. Iberduero, 612 or. ISBN 84-404-0530-8..
  3. (Gaztelaniaz) Lotina, Roberto. (1985). Mil setas ibericas. Diputacion foral de vizcaya, 435 or. ISBN 84-505-1806-7..
  4. (Gaztelaniaz) Ubillos Javier. (2020). Curso de iniciación a la micología, fichas micológicas. Asociacion cultural “Baxauri” Kultur Elkartea Mikologia, Bajauri, Cofradia Vasca de Gastronomia.
  5. (Gaztelaniaz) Bon,Marcel. (1988). Guia de Campo de los hongos de Europa. Ediciones Omega, S. A. Barcelona, 310 or. ISBN 84-282-0865-4..

Kanpo estekak[aldatu | aldatu iturburu kodea]